Cred ca e cel mai sensibil subiect,sau poate cel mai greu de descifrat.Sinceritatea e, zic eu o calitatea pe care daca o avem trebuie sa stim cum sa o “dramaluim”.Toti ne-am dori ca ceilalti din jur sa fie sinceri cu noi,dar totusi sinceritatea e prielnica sau daunatoare?Poate ca am aprecia daca cineva ne-ar spune adevarul dar cu siguranta l-am privi altfel,pentru ca am sti adevarata lui parere.Desi uneori sinceritatea nu e chiar necesara,pentru ca sunt momente in care ne dorim sa ii facem pe cei din jurul sa se simta bine,si avem nevoie de unele minciunele.Apreciez oamenii care spun lucrurile sincer si care isi sutin parerile cu inversunare.Dar cat de sincer poti fi?Cat de departe poti merge cu sinceritatea ta?Sa fii atat de sincer incat sa te usture?Sinceritatea nostra poate provoca multa durere in juru,multa dezamagire,si totusi pentru ce?Am fost crescuti sa fim sinceri cu noi si cu cei din jur,dar totusi reusim sa fim asa?Sunt clipe cand mintim pentru ca asa trebuie,imprejurarea ne determina sa mintim,e nevoie atunci sa uitam de sinceritatea sa o tinem doar pentru noi ascunsa.Sinceritatea inseamna si deschiderea noastra brusca intr-un spatiu nepregatit pentru noi.Daca noi vom fi sinceri,ceilalti ne vor plati cu aceeasi moneda?Nu cred.Oamenii prin minciuna coloreaza un pic situatia o imbunatatesc in favoarea lor,minciuna e arma noastra pentru a scapa de o incurcatura.E usor sa spui o minciuna frumoasa uitandu-te in ochii oamenilor,decat sa spui ceva sincer,pentru ca nu stii ce reactii vor avea, pentru ca de multe ori sinceritatea nu e frumoasa,nu e cizelata…e realitatea..de care fugim cu totii cu atata graba,cu atata teama de a nu descoperi prin sinceritatea altora o altfel de persoana in noi,in ceilalti.Daca oamenii si-ar propune ca macar o ora din viata lor sa fie complet sinceri, ar desoperi ca ceva se schimba in interiorul si exteriorul lor…lumea se va schimba.Nu vom putea schimba lumea,pana nu ne vom cunoaste foarte bine pe noi insine,pana nu vom putea accepta realitatea,pana nu vom fi complet sinceri cu noi .Dar e greu,foarte greu sa nu mintim.Nu trebuie sa ne ferim de oamenii sinceri, pentru ca ei vad in noi,ceea ce noi nu vrem de fapt sa acceptam,ei ne vor da sfaturile cele mai utile,ne vor afisa defectele asa cum sunt ele cu adevarat….va fi dureros si greu de acceptat,dar ca orice adevar doare,dar trebuie sa il infruntam si sa il depasim.Ii admir pe oameni sinceri si deschisi care spun ce cred si ce vad,fara sa le pese de reactiile celor din jur,fara sa le fie frica de minciuna,de ura.Acei oameni sunt de apreciat, pentru ca ei chiar ar putea schimbat ceva, pentru ca sunt diferiti,au iesit din acest tipar,au indraznit si au reusit.Nu e usor sa fii sincer,sa iti aperi principiile fara sa minti,dar cand reusesti satisfactia e imensa.Totusi traim intr-o lume in care toata lumea minte,in jurul nostru e doar minciuna si cautam cu disperare o umbra de sinceritatea…aveam nevoie de ea ,dar e greu de gasit,de descifrat..si cand o gasim vedem ca nu avem nevoie de ea,nu avem ce face,e o sabie prea mica pentru a putea reusi intr-un razboi atat de intens.De ce mintim ca sa ne atingem scopurile,sa fim avansati,sa ajungem in functiile din stat cat mai mari?Cand puteam fi sinceri cu cei din jur,sa ne aratam asa cum suntem,si sa fim undeva unde sa simtim ca am ajuns prin puterea sinceritatii,sa ii putem privi pe toti in ochi fara sa traim cu teama ca ar putea demasca minciuna creata de noi.Nu scopul scuza mijloacele,nu trebuie sa mintim pentru a ajunge unde ne-am propus, pentru ca va veni vremea cand vom fi desoperiti sau vom avea constiinta neimpacata.De ce sa porti mereu o povara atata de grea in suflet?De ce sa nu fii liber,sa te simti liber?Doar pentru ca suntem manati de un meschin interes,de setea de a avea mai mult…si atunci uitam de lucrurile morale…de sinceritatea sufletului nostru.Ne-am creat o lumea mincinoasa si falsa si asta o sa doara candva.Ne vom trezi intr-o zi din acest vis,si vom vedea ce e mai important in viata,de ce avem constant nevoie.Avem nevoie de sinceritatea pentru a trai impacati cu noi si cu cei din jur,pentru a trai in armonie cu sufletul si trupul nostru, pentru a inflori mereu.Sinceritatea e rodul unei fiinte speciale si pure…iar atunci cand o descoperi trebuie sa o tratam cu respect venit din inima pentru ca va sti daca nu e altfel…Sinceritatea e cea mai de pret calitatea a oamenilor,pe care unii au ingropat-o atat de adanc incat nu o mai gasesc,si au realizat prea tarziu adevarata sa valorea.Asa ca, sa nu ingropam sinceritatea,ci sa o punem in evidenta pentru ca e neasemuita.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu