Parintii sunt pensula si culoare tabloului nostru

Sa incep cu mama si tata sau cu persoanele supreme din viata fiecaruia dintre noi?Cred ca amandoua variante sunt bune, pentru persoanele care ne ghideaza viata.Parintii sunt acei oameni pe care nu ii uiti niciodata,pe care ii porti cu tine in suflet mereu,pe care ii iubesti enorm si carora le datorezi viata.Stiu ca nu imi va ajunge o viata sa le multumesc pt tot ce au facut pt mine,pt increderea si sprijinul neconditionat pe care mi-l ofera zilnic.Au fost acolo prin cele mai grele momente ale mele,au avut mereu un cuvant bun pentru mine,m-au incurajat si s-au bucurat pt succesele mele.Bucuria mea e si bucuria lor,tristetea mea e si tristetea lor.Trebuie sa le spunem in fiecare zi parintilor cat de mult ii iubim…pt ca mai tarziu poate nu va mai fi nevoie.Sa ii apreciem si sa ii respectam cat sunt langa noi.Parintii mereu iarta greselile copiilor lor,cu usurinta unei picaturi de roua care cade de pe o frunza,uita mereu cuvintele urate..oferindu-ne in schimb o dragoste imensa fara a  astepta o recompensa.Sunt atat de modesti,se multumesc cu atat de putin…bucuria lor rezumandu-se doar la a ne vedea pe noi fericiti.Apoi timpul trece,crestem si plecam ,vom avea si noi o familie si ne vom distanta de ei.Ne vom intoarce mereu la casa parinteasca,pentru ca suntem atrasi de acel univers in care am crescut si am copilarit.Ii vom gasi pe parintii nostril,mai batrani,…dar in ochii lor va ramane mereu acea caldura si iubire parinteasca.Ne vom aduce aminte atunci de tot ce a fost mai frumos in copilaria noastra si atunci ne va incerca acel resentiment,dar totul in viata trebuie sa mearga mai departe.Parintii fac parte din tabloul vietii noastra…nu trebuie sa ii decupam niciodata, pentru ca fara ei tabloul va fi gol,sters,va fi doar o umbra.Sa ne iubim parintii cat sunt inca in viata, pentru ca mai tarziu vom regreta aceste clipe.Ne va parea rau,vor curge multe lacrimi dar nu va mai putea fi dat timpul inapoi. Atat as vrea sa mai adaug…si strig tare:VA IUBESC MAMA SI TATA!