Scriu randurile astea pentru ca asa simt…..uneori sunt lucruri care ne invadeaza sufletul si scriind ne eliberam…scriu pentru ca stiu ca foaia e un confident discret care niciodata nu ma va trada..nu se va supara pe mine,nu va incerca sa imi raneasca sentimentele..ea doar sta si asculta si simt ca ma intelege.
Uneori chiar daca ai tot ce iti doresti nu poti fi fericit… pentru ca sufletul tau nu e fericit..nu are ceea ce ii este necesar:DRAGOSTEA.Imi lipseste mult un om cu care sa ies in oras…sa ma tina de mana,sa ma priveasca in ochi si sa simt ca sunt cea mai importanta pentru el.Imi este dor de cuvinte frumoase,de protectie,de parfumul acela de baiat care te vrajeste mereu…de buzele lui calde care ma ating pe frunte….oferindu-mi caldura copilariei.Imi este dor sa simt fluturi in stomac cand il vad…sa adorm cu el in vis..si dimineata sa primesc un mesaj de la el…Sa facem poze iar apoi sa radem de cat de haiosi suntem,sa ne plimbam in parc,sa culegem flori si apoi sa le pastram ca amintire.Micile cadouri care ne tin mereu aproape unul de celalalt.Imi e dor sa ma simt intreaga…sa nu mai traiesc “ingropata”in carti,de frica de a nu iesi in realitatea cotidiana.Nu mai vreau sa caut iubiri perfecte... pentru ca ele nu au existat niciodata.Imi doresc o iubire imperfecta..un EL imperfect…..dar al meu tot.Sa ne facem planuri de vacanta…sa ne privim in ochi ore in sir fara sa vorbim… pentru ca uneori dragostea nu are nevoie de cuvinte.As vrea stiu ca cineva se gandeste la mine…si ca mereu va fi acolo cand voi avea nevoie de el.Iubirea e ceva special,pe care unii o intalnesc destul de repede si altii tarziu...pentru ca cei din urma vor sti sa o aprecieze mai mult.Mereu vrem sa iubim si sa fim iubiti..dar daca nu e asa?daca cel pe care il iubim nu are aceleasi sentimente?ce ramane de facut?RESEMNARE asta e cuvantul cel mai important si potrivit.E ca o lupta pierduta pt ca ai avut arme,dar nu ai fi avut ostasi cu care sa te lupti.Intr-o relatie nu poti iubi pentru 2…nu ai atata putere interioara…si la un moment dat renunti pentru ca obosesti…nu mai rezisti.Preferi sa te retragi din nou in cochilia ta sa te inchizi in siguranta ei.Ne dorim toti sa intalnim iubirea..dar oare stim sa o apreciem cu adevarat daca ea va aparea in viata noastra?Iubirea da sens vietii..o umple , o face folositore si frumoasa.Mereu cei care iubesc sunt mai frumosi,si privesc lumea altfel…cu mai mult entuziasm.Toti vom iubi la un moment dat, pentru ca iubirea va bate la poarta tuturor sufletelor.Uneori ma intreb cum ar arata viata mea fara iubire?Probabil ca destul de posomorata…ca un cantec fara versuri…ca o vara fara soare.Iubirea ma face sa ma simt copil..mai plina de viata si mai sigura pe mine.E atat de frumos sa te simti iubita…pacat ca unii dintre noi nu stiu sa aprecieze acest sentiment…si isi bat joc..il tarasc in noroi..fara sa le pese de puritatea acestui cuvant.
Fiecare dintre noi suntem diferiti….cu defecte si calitati…si eu cred ca defectele sunt cele care ne fac mai speciali…mai deosebiti de ceilalti.As vrea ca EL sa imi iubeasca defectele…sa nu incerce sa ma schimbe… pentru ca atunci nu voi mai fi la fel…nu voi mai avea acel ceva special…As vrea sa ma iubeasca asa cum sunt eu cand ma trezesc dimineata…fara machiajul cotidian…fara hainele care ma fac o alta persoana…imi doresc sa ma placa asa cum sunt …sa reuseasca sa ma inteleaga fara sa ii zic eu prea multe,sa ma simta,sa se indragosteasca de mine in fiecare zi,sa imi spuna ca ma iubeste doar pentru a fi sigur ca nu am uitat…sa se bucure alaturi de mine de tot ce e frumoas in viata…sa creada in visele mele..nu sa rada de ele.Sa stie ca sunt momente cand vreau sa fiu copil,si sunt momente cand vreau sa fiu matura pentru ca asa simt.Sa stie ca eu am modul meu de a-l iubi,sa accepte copilul din mine care vrea uneori sa alerge la el in brate noaptea pt ca ii este frica sa stea singur…sa se plimbe cu mine prin zapada,sa rada fara sa ii pese de ce cred ceilalti.Asta m-ar face sa stiu ca el ma accepta,ca el chiar crede in tot ce fac .Sa nu ma judece ca sunt copilaroasa…si daca ma va judeca..inseamna ca nu stie partea cea mai frumoasa a vietii pe care eu vreau sa o pastrez mereu cu mine.Sunt zile in care vrem sa fim copii doar pentru a mai simti acele sentimente nevinovate pe care acum incepem sa le uitam.De ce e atat de greu sa il gasesc?De ce mereu ma intreb oare el exista acolo undeva?Sunt raspunsuri pe care doar timpul mi le poate da.Dar stiu ca exista un EL al meu..care ma va iubi si ma asteapta…ma cauta…si ma va gasi atunci cand va fi momentul.Poate ca e mult mai aproape de mine decat cred eu…dar nu il observ…pentru ca ii dau lui timp sa ma analizeze…sa ma descopere singur fara sa ma cunoasca.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu