Despre tine.......numai de bine

   


      Am pasit in casa sufletului tau pe o imensa poarta...o poarta decorata extraordinar.Era atat de mare incat ochii mei nu o puteau cuprinde.In fata ei paream atat de mica si neinsemnata.Credeam ca va fi greu sa o deschid...dar cand am apasat pe clanta aceasta sa deschis usor fara niciun zgomot.Am pasit incet si sfiosa in interiorul sufletului tau.Era atat de mare si incapator...Am urcat pe scarile care ma conduceau la etaj.Paseam incet...In timp ce urcam, simteam ce vroiai tu sa simt si vedeam ce vroiai tu sa vad.Cand am ajuns sus...am vazut cat de multe scari urcasem...si cat de tare imi batea inima,dar nu eram obosita.Pe fiecare treapta era lasata amprenta talpilor mele.Oare cate fete au urcat scarile?Cate au lasat amprente pe ele? Cat de frumos era totul.Am stat tacuta in fiecare coltisor din etajul sufletului tau  si iti simteam trairile,simteam cum fiecare lucrusor ma incarca. Intrebarile imi curgeau in minte...dar am continuat sa merg.Ma fascina totul...totul era asa de frumos.Aveai multe camere...toate pline de amintirile tale,de iubirile si dezamagirile tale trecute.Unele erau prafuite,semn ca ai inceput sa le uiti,iar altele erau intacte...ceea ce reprezenta grija ta fata de ele.Imi era frica sa le ating,pareau atat de mari...si incarcate de sentimente puternice,incat pe obrazul meu a curs o lacrima...o lacrima de sinceritate,de apreciere,de fericire.Toate erau puse in ordine...totul era atat de ordonat si calculat incat ma speriat.Stiam ca imi va lua mult timp pana voi deschide toate usile...dar simteam ca voi avea timp pentru toate.Voi avea timp sa te descopar incetul cu incetul...camera cu camera.In fata mea am vazut o usa alba...atat de transparenta si totusi atat de opaca...vroiam sa vad ce e dincolo de ea...si am deschis-o.Am pasit in balconul sufletului tau...Un balcon imens...de acolo puteam sa te vad in intregime....de acolo puteam sa vad marea ta de lacrimi..soarele care iti lumineaza zilele mohorate....padurea in care te refugiezi cand vrei sa fii  singur.Totul ma socat.Erai atat de frumos...de minunat.Tu stateai intr-un colt si ma priveai tacut.In ochii tai am vazut acea bucurie de a ma revedea...dar si acea tristete ca te-am cunoscut pe de-a intregul.M-ai sarutat pe frunte si mi-ai prins in par o floare din gradina imensa a sufletului tau.M-ai luat de mana si m-ai condus la scari...le-am coborat impreuna...dar acum imi parea mai obositor si mai greu...simteam cum ceva ma apasa pe suflet.M-ai dus in fata unei usi mici,inguste...ai deschis-o greu...mi-ai dat drumul la mana si atunci am inteles ca trebuie sa plec...sa te las...Era usa mica de iesire a Sufletului tau.Am pasit afara si in spatele meu am auzit acel zgomot infernal a usii inchise ,care ma zgariat profund in suflet.Nu vroiam sa ma uit in urma,imi era greu...nu puteam intelege nimic...nu puteam vedea nimic.Totul era atat de confuz si de greu...Eram trista...dar totusi ma bucuram ca te-am cunoscut atat de bine,ca te-am descoperit atat de repede,ca ai fost mandru de mine...ca te-am iubit...Ti-am lasat in fata usii o poza cu Noi...o poza pe care sa o pui in una din camerele sufletului.Nu mi-as dori sa o stergi de praf...pentru ca as vrea sa nu se piarda nicio amintire din ea,as vrea sa o lasi sa treaca timpul,sentimentele peste ea.Sa nu o arunci, pentru ca face parte din tine,din existenta si iubirea ta...puzzlel-ul vietii tale nu va fi complet fara ea.Am plecat incet,cu pasi mici,dar cu milioane de ganduri si intrebari in minte...nu mai era nimeni sa imi raspunda la ele.Tu ai inchis usa dupa tine...iar eu mi-am luat Sufletul si am plecat.Dar stiu ca urmele pasilor mei vor ramane mereu acolo...le vei vedea mereu...le vei simti mereu...Iti vei aminti ca am fost pe acolo,ca te-am cunoscut...ca m-ai vazut.Am fost omul din viata ta...care ti-a lasat urme adanci pe scarile sufletului.